megacolon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEGACOLÓN s. n. Dilatare pronunțată a intestinului gros, dobândită sau congenitală. – Din
fr. mégacôlon.megacolon (Dicționar de neologisme, 1986)MEGACOLÓN s.n. (
Med.) Dilatare (congenitală) a colonului. [< fr.
mégacôlon, cf. gr.
megas – mare,
kolon – intestin].
megacolon (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEGACOLÓN s. n. dilatare a colonului
3. (< fr.
mégacôlon)
megacolon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)megacolón s. n.