mefitic - explicat in DEX

mefitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MEFÍTIC, -Ă, mefitici, -ce, adj. (Livr.) Cu miros urât; puturos, fetid, pestilențial. – Din germ. mefitisch, lat. mephiticus, fr. méphitique.

mefitic (Dicționar de neologisme, 1986)
MEFÍTIC, -Ă adj. (Rar) Cu miros urât; infect. [Cf. fr. méphitique, lat. mephiticus < mephitis – duhoare].

mefitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MEFÍTIC, -Ă adj. cu miros urât; infect, nociv. (< fr. méphitique, lat. mephiticus)

mefitic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mefític, -ă adj. (lat. mephiticus; ngr. mefitikós). Puturos și vătămător, vorbind de duhorĭ (emanațiunĭ): gaz mefitic. V. miazmatic.

mefitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mefític (livr.) adj. m., pl. mefítici; f. mefítică, pl. mefítice

mefitic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mefitic a. cu miros urât și nesănătos: aer mefitic.