mefient (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEFIÉNT, -Ă, mefienți, -te, adj. (
Livr.) Neîncrezător; bănuitor. [
Pr.:
-fi-ent] – Din
fr. méfiant.mefient (Dicționar de neologisme, 1986)MEFIÉNT, -Ă adj. (
Franțuzism) Neîncrezător. [Pron.
-fi-ent. / cf. fr.
méfiant].
mefient (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEFIÉNT, -Ă adj. neîncrezător, bănuitor. (< fr.
méfiant)
mefient (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mefiént (
livr.)
(-fi-ent) adj. m.,
pl. mefiénți; f. mefiéntă, pl. mefiénte