medular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDULÁR, -Ă, medulari, -e, adj. Care aparține măduvei spinării sau măduvei osoase, care se referă la măduva spinării sau la măduva osoasă ori are caracterele ei; care alcătuiesc măduva. ◊
Canal medular = canal în interiorul coloane vertebrale, în care se află măduva spinării; canal rahidian. – Din
fr. médullaire.medular (Dicționar de neologisme, 1986)MEDULÁR, -Ă adj. Referitor la măduva spinării, care formează măduva. ◊
Canal medular = canal în interiorul coloanei vertebrale, unde se găsește măduva spinării. [Cf. fr.
médullaire < lat.
medulla – măduvă].
medular (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEDULÁR, -Ă adj. 1. referitor la măduva spinării sau a oaselor. ♦ canal ~ = canal axial al oaselor lungi sau din interiorul coloanei vertebrale, plin cu măduvă; partea centrală a tijei dicotiledonatelor. 2. cu aspect, de natura măduvei; referitor la măduva lemnului. (< fr.
médullaire, lat.
medullaris)
medular (Dicționaru limbii românești, 1939)*medulár, -ă adj. (lat.
medullaris. V.
mădular, măduvă). De măduvă, al măduveĭ:
substanța medulară. Os, canal medular, care are măduvă.
medular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)medulár adj. m.,
pl. medulári; f. meduláră, pl. meduláremedular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)medular a. ce ține de măduva spinării sau e de natura ei:
substanța medulară a creerului.