medieval (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDIEVÁL, -Ă, medievali, -e, adj.,
s. f. pl. 1. Adj. Care aparține evului mediu, privitor la evul mediu, al evului mediu. ♦ (Substantivat) Om din evul mediu.
2. S. f. pl. (
Tipogr.) Litere care imită scrierea din evul mediu. [
Pr.:
-di-e-] – Din
fr. médiéval.medieval (Dicționar de neologisme, 1986)MEDIEVÁL, -Ă adj. Referitor la evul mediu, din evul mediu. //
s.m. Om din evul mediu. //
s.f.pl. Litere de tipar care imită scrisul colțuros și strâns legat al evului mediu. [Pron.
-di-e-. / < fr.
médiéval, cf. lat.
medium – de mijloc,
aevum – epocă].
medieval (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEDIEVÁL, -Ă I.
adj. referitor la evul mediu. II. s. f. pl. litere de tipar cu piciorușele de formă triunghiulară, care imită scrisul colțuros și strâns legat al evului mediu. (< fr.
médiéval)
medieval (Dicționaru limbii românești, 1939)*medievál, -ă adj. (d. lat.
medium aevum, evu mediŭ; fr.
médiéval). Din evu mediŭ, al evuluĭ mediŭ:
istoria medievală (476-1453 după Hristos).
Fig. Barbar, autoritar:
apucăturĭ medievale.medieval (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)medievál (-di-e-) adj. m.,
pl. medieváli; f. medieválă, pl. medieválemedieval (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)medieval a. ce ține de evul-mediu, de timpul scurs între anii 476-1453.