medicament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDICAMÉNT, medicamente, s. n. Substanță naturală sau de sinteză utilizată pentru a vindeca, a ameliora sau a preveni o boală; doctorie, leac, medicină (
2). – Din
fr. médicament, lat. medicamentum.medicament (Dicționar de neologisme, 1986)MEDICAMÉNT s.n. Substanță întrebuințată pentru vindecarea sau pentru prevenirea unei boli. [< fr.
médicament, cf. lat.
medicamentum].
medicament (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEDICAMÉNT s. n. substanță pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor. (< fr.
médicament, lat.
médicamentum)
medicament (Dicționaru limbii românești, 1939)*medicamént n., pl.
e (lat.
medicamentum). Remediŭ, leac, substanță care vindecă.
Fig. Procedură p. a vindeca:
munca e medicamentu plictiseliĭ.medicament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)medicamént s. n.,
pl. medicaméntemedicament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)medicament n. leac, substanță proprie a vindeca o boală.