meci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECI, meciuri, s. n. Întrecere sportivă disputată între două persoane sau între două echipe; întâlnire, partidă, joc. – Din
engl.,
fr. match.meci (Dicționar de neologisme, 1986)MECI s.n. Întrecere sportivă între doi competitori sau între două echipe. [Pl.
-iuri, scris și
match. / < engl.
match].
meci (Marele dicționar de neologisme, 2000)MECI s. n. întrecere sportivă între doi competitori, între două echipe. (< engl., fr.
match)
meci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mecí (-césc, -ít), vb. – (
Olt.) A zdrobi, a strivi fructele.
Sb. mečiti „a apăsa” (Scriban).
meci (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)méci, -uri, s.n. – Opaiț. Meci, poreclă pentru o familie de oameni săraci care, în loc de lampă cu petrol întrebuințau opaițul. – Din magh. mécs „lumânare, candelă; fitil” (Țurcanu 2008: 91).
meci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meci s. n.,
pl. méciuri