mecet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECÉT, meceturi, s. n. (
Înv. și
reg.) Casă de cult pentru religia musulmană; moschee mică. ♦ Cimitir turcesc. – Din
bg.,
rus. mecet. Cf. tc. mesçit.mecet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mecét (mecéturi), s. n. – Moschee, geamie. –
Mr. micete. Tc. meçid, din
arab. masğid (Miklosich,
Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 255; Eguilaz 451; Berneker, II, 29; Lokotsch 1435),
cf. sp. mezquita, fr. mosquée, ngr. μεντζίτι, μετζέτι,
bg. mečit, mag. mecset, sb. mečet, rus. mečetĭ. Sec. XVII.
mecet (Dicționaru limbii românești, 1939)mecét n., pl.
e și
urĭ (turc.
mečid d. ar.
mesğid, loc de rugăcĭune geamie mică, de unde vine și sp.
mezquita, it.
meschíta, fr.
mosquette și
mosquée, moscheĭe; ngr.
mendzéti, bg. sîrb.
mecit, ung.
mecset).
Vechĭ. Geamie mică. Numele vechĭuluĭ cimitir turcesc din Bucureștĭ:
strada Mecetuluĭ, Iron. Consistoriŭ bisericesc. – La Dos.
migit.mecet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mecét (
înv.,
reg.)
s. n.,
pl. mecéturimecet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mecet n.
1. biserică turcească mai mică decât geamia:
strigă Pașa al Diului din vârful mecetului POP.;
2. numele vechiului cimitir turcesc din București (în vecinătatea mecetului):
să-l fi dus la Mecet în poala lui Maomet (jocul păpușilor) POP.;
3. (ironic) autoritatea bisericească:
ce mai zice Mecetul despre popia voastră ? CR. [Turc. MEČIT, loc de închinăciune].