mecenat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECENÁT, mecenați, s. m. (
Livr.) Mecena. – Din
it. mecenate.mecenat (Dicționar de neologisme, 1986)MECENÁT s.m. (
Liv.) Mecena. ♦ Ocrotire acordată artelor și științelor, în calitate de mecena. [< fr.
mécénat, cf. it.
mecenate].
mecenat (Marele dicționar de neologisme, 2000)MECENÁT s. m. ocrotire acordată artelor și științelor în calitate de mecena. (< it.
mecenate)
mecenat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mecenát2 (protecție a culturii) s. n., pl.
mecenátemecenat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mecenát1 (persoană) (rar)
s. m.,
pl. mecenáți