mecanoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECANOTERAPÍE s. f. Denumire generală pentru terapeutica prin masaj, prin gimnastică medicală, prin aparate mecanice, aplicată mai ales în boli articulare sau neuromusculare. – Din
fr. mécanothérapie.mecanoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)MECANOTERAPÍE s.f. Tratamentul unor boli prin masaj, gimnastică etc. [Gen.
-iei. / < fr.
mécanothérapie, cf. fr.
mécanique, gr.
therapeia – tratament].
mecanoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MECANOTERAPÍE s. f. tratament al unor boli prin mobilizarea articulațiilor, a mușchilor cu ajutorul a diferite instalații mecanice. (< fr.
mécanothérapie)
mecanoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mecanoterapíe s. f.,
art. mecanoterapía, g.-d. mecanoterapíi, art. mecanoterapíei