mecanotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Mecanică (
I 1).
2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (
I 1), privitor la mecanică, de mecanică. –
Mecano- + tehnic.