mecanotehnic - explicat in DEX

mecanotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.

mecanotehnic (Dicționar de neologisme, 1986)
MECANOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la mecanotehnică. [< mecano- + tehnic].

mecanotehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MECANOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la mecano-tehnică. II. s. f. mecanică (III, 2). (< mecano + -tehnic²)

mecanotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, adj. 2. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.

mecanotehnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mecanotéhnic adj. m., pl. mecanotéhnici; f. mecanotéhnică, pl. mecanotéhnice