mecanicism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECANICÍSM s. n. Concepție care explică fenomenele biologice, sociale, psihice etc. pe baza principiilor și legilor mecanicii (
I 1), reducând întreaga diversitate calitativă a fenomenelor și a proceselor naturii la fenomene și procese mecanice. –
Mecanic +
suf. -ism. Cf. it. meccanicismo.mecanicism (Dicționar de neologisme, 1986)MECANICÍSM s.n. 1. Concepție filozofică dominantă în sec. XVI-XVIII care explică lumea cu ajutorul legilor mecanicii și reduce diversitatea calitativă a proceselor și a fenomenelor lumii la procese și fenomene mecanice.
2. (
Rar) Tendință de mecanizare (excesivă). V.
mașinism [în DN]. [< rus.
mekanițizm].
mecanicism (Marele dicționar de neologisme, 2000)MECANICÍSM s. n. 1. concepție filozofică materialistă dominantă în sec. XVI-XVIII, care încerca să descrie și să explice fenomenele realității pe baza legilor mecanicii. 2. reducere a fenomenelor de ordin superior la fenomenele mai simple care intră în componența lor. (< rus.
mekanițizm, it.
mecanicismo)
mecanicism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mecanicísm s. n.