mecăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MECĂÍ, mécăi, vb. IV.
Intranz. (Despre capre, rar despre iepuri; la
pers. 3) A scoate strigăte caracteristice speciei. ♦
Fig. (
Ir.; despre oameni) A vorbi sau a cânta cu voce tremurată. – Formație onomatopeică.
mecăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mecăí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
mécăie, imperf. 3
sg. mecăiá; conj. prez. 3
să mécăie