meșterie - explicat in DEX

meșterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MEȘTERÍE, meșterii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Meserie; p. gener. profesiune. 2. Măiestrie, pricepere, îndemânare. ♦ Însușire (ascunsă) a unui obiect. – Meșter + suf. -ie.

meșterie (Dicționaru limbii românești, 1939)
meșteríe f. (d. meșter). Rar. Măĭestrie, pricepere.

meșterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
meșteríe (înv., reg.) s. f., art. meștería, g.-d. art. meșteríei; pl. meșteríi, art. meșteríile

meșterie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
meșterie f. măestrie: de aveți meșterie să-mi faceți altă mănăstire, chip de pomenire... POP.