meșteșugos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEȘTEȘUGÓS, -OÁSĂ, meșteșugoși, -oase, adj. (
Înv. și
pop.) Iscusit, îndemânatic, abil. –
Meșteșug +
suf. -os.meșteșugos (Dicționaru limbii românești, 1939)meșteșugós, -oásă adj. (d.
meșteșug). Plin de meșteșug, șiret, viclean:
o babă meșteșugoasă.meșteșugos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meșteșugós (
înv.,
pop.)
adj. m.,
pl. meșteșugóși; f. meșteșugoásă, pl. meșteșugoásemeșteșugos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)meșteșugos a. abil, maestru:
un tălpoiu de babă meșteșugoasă la trebile sale cum îi sfredelu dracului CR.