meșteșugăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. –
Meșteșugar +
suf. -esc.meșteșugăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meșteșugărésc adj. m.,
f. meșteșugăreáscă; pl. m. și
f. meșteșugăréști