meșteșugì - explicat in DEX

meșteșugi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MEȘTEȘUGÍ, meșteșugesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦ Tranz. și intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din meșteșug.

meșteșugi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
meșteșugi, meșteșugesc v. t. (intl.) a falsifica

meșteșugi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
meșteșugí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugésc, imperf. 3 sg. meșteșugeá; conj. prez. 3 să meșteșugeáscă

meșteșugì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
meșteșugì v. 1. a lucra cu meșteșug; 2. fig. a urzi intrigi.