mașter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, s. f.,
adj. 1. S. f. (
Înv. și
reg.) Mamă vitregă; maștehă.
2. Adj. (
Reg.; despre frați, surori) Vitreg. ♦
Fig. Aspru, crud, nemilos. –
Et. nec.mașter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)máșter (vitreg, crud) (
reg.)
adj. m.,
pl. máșteri; f. máșteră, pl. máștere