mazil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAZÍL, mazili, s. m. 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcție.
2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcție publică).
3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoși din funcție.
4. Persoană însărcinată cu strângerea birurilor; vătășel în slujba boierilor, plătit din banii birului. – Din
tc. mazul.mazil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mazíl (mazíli), s. m. –
1. (Înv.) Destituit, dat afară din funcție sau serviciu. Se spunea despre principii destituiți de sultan, ca și despre demnitarii concediați; acestia din urmă formau o clasă aparte, de boieri supușu unui regim special de dări. –
2. Boier. –
Var. (
Mold.)
mazîl. Tc. mazul, din
arab. ma‘zul (Șeineanu, II, 253; Roesler 598; Lokotsch 1450).
Sec. XVII. –
Der. mazilesc, adj. (nobil);
mazili, vb. (a destitui, a da afară; a expulza);
mazilie, s. f. (destituire, exil);
mazilime, s. f. (reuniune de mazili).
Rus. de S.
mazil „proprietar”, pe care Vasmer, II, 88 îl consideră de origine mai puțin clară, provine din
rom.mazil (Dicționaru limbii românești, 1939)mazíl și
mazî́l m., pl.
lĭ (turc.
mazul, d. ar.
ma'zul, care vine d.
´azl, destituire, ngr.
mazilis și
mazúlis).
Vechĭ. Destituit (vorbind de domnĭ, boĭerĭ și prelațĭ). Boĭer scos din funcțiune și supus biruluĭ. (De la Grigore Ghica, boĭeriĭ s´aŭ împărțit în marĭ saŭ velițĭ
[haleá], neamurĭ saŭ titularĭ
[paĭa] și mazilĭ, adică boĭerinașĭ de clasa a treĭa, care aŭ fost scutițĭ de vinăricĭ și de dijmărit (Fotino, 2, 155, la Șăin.). Ostaș din corpu de călărime compus din boĭeriĭ ĭeșițĭ din funcțiune și pușĭ supt comanda
serdaruluĭ de mazilĭ. (În Munt. și
manzîl).
Maĭ pe urmă. Urmaș al boĭerilor mazilĭ supus unuĭ bir îndoit, dar nu în cislă cu țăraniĭ, și scutit de beilicurĭ și havalele. Un fel de vătăjel boĭeresc plătit din baniĭ biruluĭ:
vornicu cu paznicu, vătămanu și cîțĭ-va nespălațĭ de mazilĭ (Cr.).
mazil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mazíl s. m.,
pl. mazílimazil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mazil a. și m.
1. Domn destituit;
2. boier scos din slujbă și supus la dări:
gloata boierilor mazili și a boierinașilor OD.;
3. clasă de contribuabili cari se trăgeau din boierii aflați în neactivitate de serviciu (formând boierimea dela țară):
au pus la bir ca pe un mazil POP.;
4. corp de călărime moldovenească alcătuit de toți boierii ieșiți din slujbă sub comanda Serdarului de mazili;
5. un fel de vătășei în slujba boierilor, plătiți din banii birului:
cu paznicul, vătămanul și câțiva nespălați de mazili CR. [Turc. mazul, destituit].