maxwell (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAXWELL, maxwelli, s. m. (
Fiz.) Unitate de măsură a fluxului magnetic. [
Pr.:
máxuel] – Din
fr. maxwell, germ. Maxwell.maxwell (Dicționar de neologisme, 1986)MAXWELL s.m. (
Fiz.) Unitate de măsură a fluxului magnetic, egală cu fluxul produs de o inducție magnetică de 1 gauss care străbate o suprafață de 1 cm
2. [Pron.
maxuél. / < fr.
maxwell, germ.
Maxwell, cf.
C. Maxwell – fizician englez].
maxwell (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAXWELL [MAX-UÉL]
s. m. unitate de măsură a fluxului magnetic, egal cu fluxul produs de o inducție magnetică de 1 gauss care străbate o suprafață de 1 cm
2. (< fr.
maxwell, germ.
Maxwell)
maxwell (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAXWELL [mæksuəl] (‹
fr. {i};
n. pr. Maxwell)
s. m. Unitate de măsură a fluxului magnetic (simbol: Mx), egală cu 10
-s Wb.
maxwell (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MAXWELL [mæksuəl],
James Clerk (1831-1879), fizician britanic de origine scoțiană.
Prof. univ. la Aberdeen, Londra și Cambridge. Contribuții la teoria cinetico-moleculară a gazelor (legea de distribuție a vitezelor) și în electromagnetism. A alcătuit un sistem de ecuații care sintetizează toată gama de fenomene ale electricității și a magnetismului (
ecuațiile M.). Pe baza acestuia, a elaborat teoria electromagnetică a luminii și a dedus existența undelor electromagnetice („Tratat de electricitate și magnetism”). Prin cercetările sale de astronomie, a demonstrat că inelele planetei Saturn sunt compuse din particule discrete.
maxwell (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)máxwell [
well pron. vel]
s. m.,
pl. máxwelli; simb. Mx