maximum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁXIMUM s. n. 1. Limita superioară peste care nu se poate trece; maxim
1. ◊
Loc. adv. La maximum = în cel mai înalt grad.
2. Cea mai mare cantitate, valoare, intensitate; maxim
1. ♦ (Adverbial) În cantitatea, timpul, spațiul maxim
2 posibil. – Din
lat. maximum, fr. maximum.maximum (Dicționar de neologisme, 1986)MÁXIMUM s.n. Cea mai mare valoare pe care o poate lua o mărime variabilă; maxim. ♦ Punct, limită superioară. ◊
La maximum = în cel mai înalt grad. //
adv. Cel mult. [< lat., fr.
maximum].
maximum (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÁXIMUM I. s. n. 1. punct, limită superioară.
2. cea mai mare cantitate, valoare, intensitate etc. ◊
la maximum = în cel mai înalt grad.
II. adv. cel mult. (< fr., lat.
maximum)
maximum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)máximum1 adv. (~ doi)maximum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*máximum2 (la ~) loc. adv.maximum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)máximum3 s. n.,
art. máximumulmaximum (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maximum adv. cel mai mult.