maximal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAXIMÁL, -Ă, maximali, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Maxim
2 (
1). ◊
Preț maximal = preț a cărui depășire este interzisă de lege.
2. S. n. (Ieșit din uz) Tabel care conținea prețurile fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. – Din
fr. maximal.maximal (Dicționar de neologisme, 1986)MAXIMÁL, -Ă adj. Referitor la un maxim; maxim. ◊
Preț maximal = preț maxim îngăduit de o lege. [< fr.
maximal].
maximal (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAXIMÁL, -Ă I.
adj. maxim
2 (I, 1). ♦ preț ~ = preț maxim îngăduit de o lege. II. s. n. tabel conținând prețurile curente fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. (< fr.
maximal)
maximal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maximál1 adj. m.,
pl. maximáli; f. maximálă, pl. maximálemaximal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maximál2 (
înv.)
s. n.,
pl. maximálemaximal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maximal a. în gradul cel mai înalt. ║ m. maximalist, alt nume dat bolșevicilor. V.
bolșevic.