maximă - explicat in DEX

maximă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÁXIMĂ, maxime, s. f. Enunț formulat concis, exprimând un principiu etic, o normă de conduită etc.; aforism, sentință, adagiu. – Din lat. maxima, fr. maxime.

maximă (Dicționar de neologisme, 1986)
MÁXIMĂ s.f. Gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită etc.; aforism, adagiu. [< lat. maxima, fr. maxime].

maximă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MÁXIMĂ s. f. gândire formulată concis, exprimând un principiu, o normă de conduită; aforism, adagiu. (< fr. maxime, lat. maxima)

maximă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
máximă s. f., g.-d. art. máximei; pl. máxime

maximă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
maximă f. propozițiune generală ce servă de principiu, de normă.