maxilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAXÍLĂ, maxile, s. f. Fiecare din cele două plăci chitinoase de la gura insectelor, a unor viermi și a unor moluște, așezate deasupra buzei inferioare. – Din
lat. maxilla.maxilă (Dicționar de neologisme, 1986)MAXÍLĂ s.f. 1. Os al feței.
2. Piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, așezată deasupra buzei inferioare. [< lat.
maxilla].
maxilă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAXÍLĂ s. f. 1. maxilar superior. 2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare. (< fr.
maxille, lat.
maxilla)
maxilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maxílă s. f.,
g.-d. art. maxílei; pl. maxíle