mauresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAURÉSC, -Ă, maurești, adj. (Rar) Maur (
2). [
Pr.:
ma-u-] – Din
fr. mauresque.mauresc (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAURÉSC, -Ă adj. maur. (< fr.
mauresque)
mauresc (Dicționaru limbii românești, 1939)*maurésc, -éscă și
-eáscă adj. De Maur, al Maurilor:
arhitectura maurescă.mauresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maurésc (rar)
(ma-u-) adj. m.,
f. mauréscă; pl. m. și
f. mauréștimauresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mauresc a. ce ține de obiceiurile, de gustul Maurilor:
arhitectură maurescă.