maur - explicat in DEX

maur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÁUR, -Ă, mauri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte din populația băștinașă care locuia în antichitate în nord-vestul Africii; persoană făcând parte din populația arabă care a cucerit în evul mediu nord-vestul Africii și o parte a Spaniei. 2. Adj. Care aparține maurilor, privitor la mauri; mauresc, moresc. [Pr.: -ma-ur] – Din lat. Maurus, germ. Maure, fr. maure.

maur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MAÚR, -Ă I. s. m. (pl.) nume dat în antichitate de romani populației băștinașe din nord-vestul Africii (berberi), în evul mediu cuceritorilor arabi ai Spaniei. II. adj. 1. din vechea Mauritanie. 2. care aparține maurilor; mauresc, moresc. ♦ stil ~ = stil arhitectonic caracteristic populației maure. (< germ., fr. Maure, lat. Maurus)

maur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
máur (máuri), s. m. – Arab, musulman din nordul Africii. Lat. Maurus (sec. XIX).- Der. mauresc, adj. (maur), din fr. mauresque.

maur (Dicționaru limbii românești, 1939)
*máur, -ă s. și adj. Locuitor indigen din Mauritania (nordu Africiĭ). Adj. Mauresc: stil maur. – Se confundă une-orĭ cu Arab.

maur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
máur adj. m., s. m., pl. máuri; adj. f., s. f. máură (ma-u-), pl. máure

maur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
maur a. ce ține de Mauri: sus în frunte-i turnul maur EM.