maturitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATURITÁTE s. f. Stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur;
p. ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (
Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦
Fig. Stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență). ◊ (Ieșit din uz)
Examen de maturitate = bacalaureat. – Din
fr. maturité, lat. maturitas, -atis.maturitate (Dicționar de neologisme, 1986)MATURITÁTE s.f. 1. Dezvoltare completă din punct de vedere fizic și (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (
p. ext.) perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe. ♦ (
Fig.) Stadiu înaintat de experiență.
2. Seriozitate, profunzime. ◊ (
Ieșit din uz)
Examen de maturitate = bacalaureat.
3. (
Biol.) Dezvoltare desăvârșită a unui organ sau a organismului întreg, a unui fruct. [Cf. lat.
maturitas, fr.
maturité].
maturitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATURITÁTE s. f. 1. dezvoltare completă din punct de vedere fizic și intelectual; calitatea de a fi matur; perioadă în viața omului între tinerețe și bătrânețe. ◊ (fig.) stadiu înaintat de experiență. 2. seriozitate, profunzime. 3. (biol.) dezvoltare desăvârșită a unui organ sau organism, a unui fruct. 4. stadiu de evoluție a solului în care acesta și-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate. (< fr.
maturité, lat.
maturitas)
maturitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*maturitáte f. (lat.
matúritas, -átis). Starea, calitatea de a fi matur, copt:
în Bucovina, din cauza climeĭ recĭ, poama nu ajunge la maturitate. Fig. Starea lucrurilor ajunse la dezvoltarea deplină:
maturitatea inteligențeĭ. Prudență pe care țĭ-o dă etatea:
a lucra cu maturitate. Med. Starea buboĭuluĭ copt, gata să se spargă.
maturitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maturitáte s. f.,
g.-d. art. maturitắțiimaturitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maturitate f.
1. starea fructelor, grăunțelor, legumelor când sunt coapte;
2. Med. starea puroiului gata de a se sparge;
3. fig. stare matură, deplină desvoltare:
maturitatea vârstei, maturitatea rațiunii.