matur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește o judecată adâncă, serios, chibzuit;
p. ext. profund. [
Acc. și:
mátur] – Din
lat. maturus, it. maturo.