matroană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATROÁNĂ, matroane, s. f. Soție a unui cetățean roman. ♦
P. gener. Femeie căsătorită (care impune respect). ♦ (
Depr.) Femeie în vârstă (și grasă). – Din
lat.,
it. matrona, fr. matrone, germ. Matrone.matroană (Dicționar de neologisme, 1986)MATROÁNĂ s.f. (
Ist.) Nume dat în semn de respect mamelor sau femeilor căsătorite din aristocrația romană. ♦ (
Uneori ironic) Femeie matură, respectabilă; mamă a unei familii numeroase și respectabile. [< lat.
matrona, cf. germ.
Matrone, it.
matrona, fr.
matrone].
matroană (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATROÁNĂ s. f. femeie căsătorită în aristocrația romană. ◊ (ir.) femeie matură, respectabilă. (< lat., it.
matrona, fr.
matrone)
matroană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)matroánă (matroáne), s. f. – Stăpînă, femeie respectabilă cu o anumită vîrstă.
Lat. matrona (
sec. XIX).
matroană (Dicționar de argou al limbii române, 2007)matroană, matroane s. f. 1. (peior.) femeie în vârstă și grasă.
2. proprietara unui bordel.
matroană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matroánă (ma-troa-) s. f.,
g.-d. art. matroánei; pl. matroáne