matrițer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATRIȚÉR, -Ă, matrițeri, -e, s. m. și
f. Muncitor specializat în lucrări de matrițare. –
Matriță +
suf. -er.matrițer (Dicționar de neologisme, 1986)MATRIȚÉR, -Ă s.m. și f. Lucrător la matrițe. [<
matriță +
-er, cf. fr.
matricier].
matrițer (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATRIȚÉR, -Ă s. m. f. lucrător la matrițe. (< matriță + -er)
matrițer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matrițér (ma-tri-) s. m.,
pl. matrițéri