matrița (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATRIȚÁ, matrițez, vb. I.
Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din
matriță.matrița (Dicționar de neologisme, 1986)MATRIȚÁ vb. I. tr. A prelucra (un material) la forjă, în matriță. [< germ.
matrizieren].
matrița (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATRIȚÁ vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matrițe. (< germ.
matrizieren)
matrița (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matrițá (a ~) (ma-tri-) vb.,
ind. prez. 3
matrițeáză