matostat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATOSTÁT, matostate, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare verde. [
Pl. și: (
înv.)
matostaturi] – Din
ngr. matostátis.matostat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)matostát (matostáturi), s. n. – Cornalină.
Ngr. ματοστάτης, în loc de αίματοστάτης (Tiktin).
matostat (Dicționaru limbii românești, 1939)matostát n., pl.
urĭ și
e (ngr.
[e]matostátis, d. vgr.
῾aĭmatostagés, d.
aima, sînge, și
stagón, picătură. V.
ematită). Cornalină. – În Serbia
mardo-.matostat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matostát (
înv.)
s. n.,
pl. matostátematostat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)matostat n. jasp cu pete roșii ca sângele:
paftale de aur și de matostat OD. [În îoc de
ematostat (cf. sinonimul științific HEMATITĂ), printr’un intermediar grec modern].