matineu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATINÉU, matinee, s. n. 1. Spectacol care are loc dimineața sau în primele ore ale după-amiezii.
2. (
Înv.) Rochie de casă pe care o purtau femeile dimineața. – Din
fr. matinée.matineu (Dicționar de neologisme, 1986)MATINÉU s.n. Spectacol de dimineață; (
p. ext.) spectacol care are loc în primele ore ale după-amiezii. [Pron.
-neu. / < fr.
matinée].
matineu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATINÉU s. n. spectacol care are loc dimineața sau în primele ore ale după-amiezii. (< fr.
matinée)
matineu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)matinéu (-uri), s. n. –
1. Spectacol de teatru ziua. –
2. Îmbrăcăminte de interior.
Fr. matinée. –
Der. matinal, adj. (de dimineață), din
fr. matinal.matineu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matinéu1 (spectacol)
s. n.,
art. matinéul; pl. matinéematineu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matinéu2 (capot) (
înv.)
s. n.,
art. matinéul; pl. matinéurimatineu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)matineu n.
1. reprezentațiune dramatică, concert dat în timpul zilei;
2. haină femeiască de casă (= fr.
matinée).
matineŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*matinéŭ n., pl.
eurĭ și
eĭe (fr.
matinée). Spectacul [!] (teatral, cinematografic) saŭ concert dimineața, dar maĭ ales după amează (în opoz. cu
serată). Camizolă, polcă saŭ capot pe care cocoanele [!] îl poartă în casă. – Corect
matinátă, pl.
e (ca it.
mattinata, ca și
serată, nu
soarea cum se zicea odată).