matinal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATINÁL, -Ă, matinali, -e, adj. De dimineață, al dimineții, care se petrece dimineața. ♦ (Despre oameni) Care se scoală devreme. – Din
fr. matinal.matinal (Dicționar de neologisme, 1986)MATINÁL, -Ă adj. 1. De dimineață.
2. Care se deșteaptă, care pornește la lucru devreme. [< fr.
matinal].
matinal (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATINÁL, -Ă I.
adj. care se petrece dimineața; matutinal. ◊ (despre oameni) care se scoală de dimineață. II. s.n. emisiune radiofonică de dimineață. (< fr.
matinal)
matinal (Dicționaru limbii românești, 1939)*matinál, -ă adj. (fr.
matinal, d.
matin, dimineață; lat.
matutinum [tempus], dimineață,
matutinalis, matinal d.
Matúta, zeița diminețiĭ, Aurora). De dimineață:
răcoarea matinală. Care se scoală de dimineață:
om matinal, azĭ am fost matinal.matinal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matinál adj. m.,
pl. matináli; f. matinálă, pl. matinálematinal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)matinal a.
1. de dimineață:
ochiu aurorei matinal EM.;
2. care se scoală de dimineață.