matimă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁTIMĂ, matimi, s. f. (
Înv.)
1. Lecție; obiect de studiu; materie.
2. – Din
ngr. máthima.matimă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mátimă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. mátimii; pl. mátimi