mătase (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂTÁSE, (
1)
mătăsuri, s. f. 1. Fibră textilă naturală de borangic prelucrat. ♦ Fibră textilă vegetală sau sintetică fabricată prin diverse procedee chimice și având proprietăți asemănătoare cu cele ale firului de borangic. ♦ Țesătură fină, cu desime mare și greutate mică, executată din astfel de fibre; (la
pl.) varietăți de țesături din aceste fibre. ◊
Loc. adj. De mătase = mătăsos, lucios, moale. ◊
Expr. Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit. ♦ Ață de mătase (
1).
2. (
Bot.; cu sens colectiv) Fire subțiri, cafenii-gălbui, care învelesc știuletele porumbului și care ies din pănuși în formă de smoc.
3. Compuse: (
Bot.)
mătasea-broaștei = denumire dată unor alge verzi, filamentoase, care formează mase plutitoare la suprafața apelor dulci stătătoare;
mătasea-bradului = mătreață-de-arbori. [
Pr.: (
reg.)
mătasă] –
Lat. metaxa.