masiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASÍV, -Ă, masivi, -e, adj.,
s. n. I. Adj. 1. Care se prezintă ca o masă unitară și compactă. ♦ (Despre obiecte) Care este format dintr-un material compact, fără goluri; plin;
p. ext. greu.
2. (Despre ființe, construcții etc.) Mare, solid, voluminos, greu;
p. ext. impunător, impresionant (prin dimensiuni).
3. Care este sau se produce în cantități mari, pe scară întinsă; amplu.
II. S. n. 1. Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri (reunite în jurul unui vârf);
p. ext. munte.
2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. ♦ Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative).
3. P. anal. Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. ♦ Masă mare de material solid; grămadă mare; morman. ♦ Partea cea mai compactă, cea mai mare, cea mai importantă dintr-un întreg. – Din
fr. massif, germ. Massiv.masiv (Dicționar de neologisme, 1986)MASÍV s.n. 1. Ansamblu de culmi muntoase și deluroase care formează o unitate de relief. ♦ Grup de păduri de același fel.
2. Morman, grămadă mare. [< fr.
massif].
masiv (Dicționar de neologisme, 1986)MASÍV, -Ă adj. 1. Care este (sau pare să fie) compact, des, plin, dens; cu masă mare. ♦ Solid; voluminos, mare; impresionant.
2. În mare cantitate, amplu. [< fr.
massif].
masiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)MASÍV, -Ă I.
adj. 1. care constituie o masă compactă, densă. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. în cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase și deluroase care formează o unitate de relief. 2. arboret în care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de păduri de același fel. 3. morman, grămadă mare. (< fr.
massif, germ.
Massiv)
masiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*masív, -ă adj. (fr.
massif, d.
masse, masă, grămadă; vfr.
massis, it.
massiccio, sp.
macizo). Compact, îndesat, nu gol în mijloc, plin, greŭ:
corp masiv, aur masiv. Fig. Greŭ, solid:
construcțiune masivă. S. n., pl.
e și
urĭ. Construcțiune compactă și solidă:
un masiv de zidărie. Desiș, grupă de arborĭ crescuțĭ deșĭ și pintre [!] care nu se vede:
un masiv de arborĭ. Munțĭ așezațĭ unu lîngă altu:
masivu Ceahlăuluĭ. Adv. În mod masiv.
masiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)masív1 adj. m.,
pl. masívi; f. masívă, pl. masívemasiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)masív2 s. n.,
pl. masíve