maselotieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASELOTIÉRĂ, maselotiere, s. f. Parte superioară a lingotierei în care se formează maselota. [
Pr.:
-ti-e-] – Din
fr. masselottière.maselotieră (Dicționar de neologisme, 1986)MASELOTIÉRĂ s.f. Partea superioară a unei lingotiere, în care se formează maselota. [Pron.
-ti-e-. / et. incertă].
maselotieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)MASELOTIÉRĂ s. f. partea superioară a unei lingotiere, în care se formează maselota. (< fr.
masselottière)
maselotieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!maselotiéră (-ti-e-) s. f.,
g.-d. art. maselotiérei; pl. maselotiére