mascur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÁSCUR, mascuri, s. m. (
Reg.) Porc mascul (
1) (castrat). [
Acc. și
mascúr] –
Lat. masculus.mascur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)máscur (máscuri), s. m. – Porc castrat. –
Mr.,
megl. mascur „masculin”.
Lat. mascŭlus (Pușcariu 1044; Candrea-Dens., 1049; REW 5392),
cf. alb. maškul „dop” (Meyer 262; Philippide, II, 647),
it. maschio, prov.,
v. fr. mascle (›
fr. mâle),
sp. macho. E dubletul lui
mascul, s. m., din
lat. masculus, sec. XIX,
der. masculin, adj., din
fr. masculin. –
Der. măscuroaie, s. f. (scroafă).
mascur (Dicționaru limbii românești, 1939)máscur m. (lat.
másculus, mascul, adică „
porcus, porc”; it.
maschio, pv. vfr.
mas[c]le, nfr.
mâle, cat.
mascle, sp.
macho. V.
mărit 1).
Est. Porc, rîmător. V.
scroafă.mascur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)máscur (
reg.)
s. m.,
pl. máscurimascur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mascur m. porc castrat și îngrășat. [Macedo-rom.
mascuru, bărbătesc = lat. MASCULUS: sens restrâns în daco-românește].