masculiniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASCULINIZÁ, masculinizez, vb. I.
Tranz. fact. și
refl. A face să capete sau a căpăta trăsături masculine (
1), bărbătești. – Din
fr. masculiniser.masculiniza (Dicționar de neologisme, 1986)MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face să capete, a căpăta caractere sau trăsături masculine.
2. (
Despre substantive feminine) A (se) transforma în substantiv masculin. [Cf. fr.
masculiniser].
masculiniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. a da, a căpăta trăsături masculine; a (se) viriliza. II. tr. a transforma un substantiv feminin într-unul masculin. (< fr.
masculiniser)
masculiniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)masculinizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
masculinizeáză