mascul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASCÚL, -Ă, masculi, -e, s. m.,
adj. 1. S. m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea
depr.) Bărbat (viril).
2. Adj. (Despre flori și despre părți ale lor) Care conține elemente de fecundație. – Din
lat. masculus, it. masculo.mascul (Dicționar de neologisme, 1986)MASCÚL s.m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (
Adesea depr.) Bărbat (viril). //
adj. (
Despre flori sau părți ale lor) Care conține elementele de fecundație; masculin. [Acc. și
máscul. / < lat.
masculus].
mascul (Marele dicționar de neologisme, 2000)MASCÚL I.
s. m. individ de sex bărbătesc. ◊ (depr.) bărbat (viril). II. adj. (despre flori sau părți ale lor) care conține elemente de fecundație; masculin. (< lat.
masculus, it.
masculo)
mascul (Dicționaru limbii românești, 1939)*máscul, -ă adj. (lat.
masculus, de unde vine și
mascur). Masculin, bărbătesc. S. m. Bărbat, bărbătuș, ființă de sexu masculin la animale (în opoz. cu
femelă):
masculu pisiciĭ (mițeĭ) se numește „cotoĭ” (motan).mascul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mascúl adj. m.,
s. m.,
pl. mascúli; adj. f. mascúlă, pl. mascúle