măscărici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂSCĂRÍCI, măscărici, s. m. 1. Actor de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.) care execută și numere de acrobație, muzicale, de dresură etc.; saltimbanc, paiață, clovn. ♦ Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol.
2. (În evul mediu) Persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența; bufon. –
Măscări +
suf. -ici.