masalagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASALAGÍU, masalagii, s. m. (
Înv.) Persoană care purta sau aprindea masalalele (pe străzi). –
Masala +
suf. -giu.masalagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)masalagíu (
înv.)
s. m.,
art. masalagíul; pl. masalagíi, art. masalagíii (-gi-ii)masalagiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)masalagiu m; purtător de masalale:
masalagii... de care gemea orașul NEGR. [Formațiune analogică].
masalagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)masalagíŭ m. (d.
masala, ca și ngr.
masaladzis). Purtător de masala.
Fig. Om servil.