masala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MASALÁ, masalale, s. f. (
Înv.) Torță, faclă. – Din
ngr. masalas.masala (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)MASÁLA s. Amestec indian de condimente, realizat adesea din peste 20 de mirodenii prăjite și râșnite, cele mai cunoscute variante fiind
garam-masala (= „amestec iute”) și
tandoori-masala, de culoare roșie-oranj, utilizat pentru condimentarea preparatelor gătite în
tandoori (cuptorul indian tradițional).
masala (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)masalá (masalále), s. f. – Torță, făclie.
Ngr. μασαλᾶς, din
tc. (
arab.)
mașala (Tiktin; Gáldi 206;
cf. Șeineanu, II, 250; Roesler 598; Lokotsch 1432; Ronzevalle 158),
cf.,
bg.,
sb. măsala. Sec. XIX,
înv. –
Der. masalagiu, s. m. (purtător de făclie), din
ngr. μασαλατζής ›
tc. mașalaci.masala (Dicționaru limbii românești, 1939)masalá f. (ngr.
masalás, d. turc.
mašala, din ar.
maš´ale; sîrb.
mašala). Torță, prăjină unsă cu rășină saŭ cu smoală și care servește la iluminat. V.
faclă.masala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)masalá (
înv.)
s. f.,
art. masaláua, g.-d. art. masalálei; pl. masalále, art. masalálelemasalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)masalà f. torță de rășină înfiptă întru’un drug de fier:
cu făclii și masalale Od. [Turc. MAŠALA, printr’un intermediar grec modern].