mas - explicat in DEX

mas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MAS, masuri, s. n. (Reg.) Faptul de a mânca; popas (peste noapte); p. ext. loc de popas peste noapte. ♦ Găzduire peste noapte. – Lat. mansum.

mas (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
mas s. n., pl. masuri; adj. pl. mași, fem. masă, pl. mase

mas (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
mas s. m. sg. (țig.) 1. carne. 2. hrană, mâncare.

mas (Dicționaru limbii românești, 1939)
mas n., pl. urĭ (d. mîn, mas). Acțiunea de a mînea, de a petrece noaptea: masu ne va fi la han.

mas (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
mas, masuri, s.n. – Faptul de a mânea; popas peste noapte; găzduire peste noapte: „Și s-a dus cu caii de mas. Așa se zicea la noi când te duceai cu caii să-i lași să pască toată noaptea” (Bilțiu 1999: 222). – Participiu de la mân, a mânea, a rămânea: de mas (Papahagi 1925); Lat. maneo, manere, mansum „a rămâne; a poposi, a-și petrece noaptea„.

mas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mas (reg.) s. n., pl. másuri

mas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mas n. rămânere peste noapte: are să fie masul în pădure CR. [Lat. MANSUM].