martiriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARTÍRIU, martirii, s. n. Suferință, supliciu, tortură sau moarte îndurată de cineva pentru ideile sau convingerile sale; martiraj, martir
1. ◊
Fig. Suferință morală mare. – Din
lat. martyrium.martiriu (Dicționar de neologisme, 1986)MARTÍRIU s.n. 1. Suferință, tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau pentru o atitudine; martiraj.
2. (
Fig.) Suferință morală intensă, mare și prelungită. [Pron.
-riu. / < lat.
martyrium, cf. fr.
martyre, ngr.
martyrion, it.
martirio].
martiriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARTÍRIU s. n. tortură îndurată de cineva pentru convingerile sale, pentru o credință sau o atitudine; martiraj. ◊ (fig.) suferință morală; calvar. (< lat.
martyrium, gr.
martyrion)
martiriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*martíriŭ n. (lat.
martyrium, d. vgr.
martýrion). Chinurĭ, tortură, supliciŭ suferit susținîndu-țĭ credința religioasă orĭ științifică.
Fig. Mare suferință fizică saŭ morală. – Fals
martír (după fr.
martyre).
martiriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)martíriu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. martíriul; pl. martírii, art. martíriile (-ri-i-)martiriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)martiriu n.
1. moarte sau chinuri suferite pentru credință;
2. fig. suferință mare fizică si morală.