martiraj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARTIRÁJ, martiraje, s. n. Martiriu. –
Martir2 +
suf. -aj.martiraj (Dicționar de neologisme, 1986)MARTIRÁJ s.n. Martiriu. [<
martir +
-aj].
martiraj (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARTIRÁJ s. n. martiriu. (< martir + -aj)
martiraj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)martiráj s. n.,
pl. martiráje