martir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARTÍR2, -Ă, martiri, -e s. m.,
s. f. Persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale. ♦
Spec. Mucenic (al bisericii). ♦
P. gener. Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din
fr. martyr.