martin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARTÍN, martini, s. m. (
Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din
fr. martin.martin (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)martín s.m. (pop.)
1. numele ursului.
2. numele mai multor specii de pescăruși.
martin (Dicționar de neologisme, 1986)MARTÍN s.n. Pescăruș. [< fr.
martin].
martin (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARTÍN s. m. pescăruș. (< fr.
martin)
martin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)Martín (martíni), s. m. –
1. Sărbătoare populară (1-3 februarie); se respectă pentru a dobîndi protecție contra lupilor. –
2. Urs. De la
Martin, nume de persoană;
cf. REW 5381.
martin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARTIN și
GHEORGHE din Cluj (
sec. 14), sculptori și giuvaergii originari din Transilvania. Exponenți ai stilului gotic, autorii monumentului ecvestru al regelui Ladislau cel Sfânt, al statuilor regilor unguri Ștefan, Emeric și Ladislau. Singura lucrare păstrată – statuia „
Sf. Gheorghe omorând balaurul”, bronz, se află la Muzeul din Praga, iar o copie la Cluj-Napoca.
martin (Dicționaru limbii românești, 1939)Martín m. Nume propriŭ dat în glumă ursuluĭ:
joacă bine, moș Martine, că-țĭ daŭ pîne [!] cu masline [!]! Pl. Niște sărbătorĭ băbeștĭ de la 1-3 Februariŭ ținute ca să fiĭ ferit de urșĭ și de lupĭ.
martin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARTIN, numele a cinci papi. Mai important:
M. V (
Oddone Colonna) (1417-1431). Ales la Conciliul de la Constanța (1414-1418), a pus capăt
Marii Schisme din sânul Bisericii catolice, întărind puterea Paplității și a restabilit reședința pontificală la Roma. Adversar al mișcării husite.
martin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARTIN [má:tin],
Archer John Porter (1910-2002), biochimist britanic. Contribuții importante în domeniul cromatografiei pe hârtie, care au permis separarea aminoacizilor din proteine de cei din materia vie. Premiul Nobel pentru chimie (1952), împreună cu R. Synge.
martin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MARTIN, Aurel (1926-1990,
n. Jibou,
jud. Sălaj), critic și istoric literar român. Director al Editurii Minerva (1969-1987). Comentarii critice asupra liricii actuale („Poeți contemporani”); studii („Introducere în opera lui
N. Filimon”, „Metonimii”, „Acolade”).